După cum era de asteptat, Dacia Sandero se comportă ca o masină modernă de clasă mică. Motorul de 1,6 litri si 90 CP nu impresionează prin nimic, iar comportamentul rutier este foarte corect.
Modelul pus la dispozitie a fost Dacia Sandero 1,6 MPI, în echiparea Laureate. De la prima vedere, Dacia Sandero se integrează foarte bine în peisajul automobilistic european, fiind un hatchback de clasă mică aproape banal, identitatea vizuală fiind accentuată doar de noua siglă Dacia si de stopurile cu un design modern. În rest, Sandero este pur si simplu o masină obisnuită de oras - mai ales dacă luăm în considerare culoarea gri-sobolan a modelului pe care l-am avut la dispozitie.
O dată asezat pe scaunul soferului, îti dai seama că habitaclul este clar evoluat fată de al cunoscutului deja Logan. Plasticele sunt altele, mai bune, chiar dacă suntem departe de calitatea oferită de japonezi sau germani. Însă, cel putin la prima vedere, plasticele din Dacia Sandero par destul de rezistente la uzură în timp. Aspectul este si el schimbat, după cum am remarcat încă de la lansarea statică a masinii, la Geneva 2008, fiind păstrată pozitionarea principalelor comutatoare si butoane.
Per total, prima impresie este foarte ok dacă ne raportăm la cât costă masina - fată de restul concurentilor din clasa mică, interiorul lui Sandero pot spune că este undeva sub medie, ca aspect. Celor pretentiosi, care omit pretul mic al masinii, nu le va conveni, de exemplu, faptul că mânerul usii din fată, în ciuda unui design foarte reusit, este dintr-un plastic dezagreabil sau că reglajul pe înăltime al scaunului soferului dispune de o manetă relativ prost plasată. Eu, unul, mi-am implementat în minte clar faptul că am de a face cu o masină nouă sub 10.000 euro, deci astfel de compromisuri mi se par acceptabile.
La pornirea motorului de 1,6 litri, primul lucru pe care l-am sesizat a fost silentiozitatea acestuia, Lucru confirmat si în conducere, Dacia Sandero fiind foarte putin gălăgioasă fată de Dacia Logan cu acelasi motor, datorită atentiei mai mari la materialele fonoabsorbante. Nu pot spune că Dacia Logan 1,6 era foarte deranjantă din punct de vedere al zgomotului interior, dar, la nivel calitativ, Sandero stă mai bine, lucru care face diferenta la un drum lung, unde oboseala nu va mai fi amplificată de zgomotul motorului.
În ce priveste zgomotele aerodinamice sau cele ale suspensiei, prima impresie este că Sandero rămâne un Logan. Cum drumurile croate pe care am circulat erau bine asfaltate, nu prea am avut ocazia să auzim suspensia la lucru, însă aerodinamica este un sector neprioritar. Oglinzile laterale mari si gabaritul generos al masinii induc un vâjâit mai mult decât sesizabil peste 80-100 km/h, atmosfera interioară rămânând mai acceptabilă decât în cazul lui Logan. Oricum, nici un automobil actual din categoria lui Sandero nu stă mai bine în domeniul zgomotului la viteze mari, deci Sandero poate fi plasat cu usurintă în media clasei mici din acest punct de vedere.
Cum accelerează si care este răspunsul motorului de 1,6 litri - ei bine, din start trebuie remarcat că nu este un motor pentru tinerii nărăvasi. La fel ca în cazul lui Logan, acest motor cu numai două supape pe cilindru urcă în ture gradual, fără să se grăbească, acoperind destul de constant toată plaja de turatii. Ba as putea spune că se comportă suficient de bine chiar si la doar 1.000 rpm - de la această turatie, repriza în treapta a cincea nu induce un tremurat exagerat în transmisie, ceea ce demonstrează că rezerva de cuplu este suficientă.
Însă nu suficientă pentru depăsirile în fortă sau urcările sustinute ale rampelor mai mari, caz în care trebuie retrogradat chiar până în treapta a doua pentru a stoarce din motor cât mai mult, Acest lucru nu mai rămâne valabil în cazul celor care agreează un stil de conducere relaxat si atent, caz în care Sandero 1,6 este chiar o masină rapidă. De fapt, Dacia Sandero cu motorul de 1,6 litri si 90 CP este aproape la acelasi nivel al performantelor pe sosea ca o compactă de genul lui VW Golf, cu motor de 1,6 litri si 100 CP - avantajul lui Sandero rezidă din masa mai mică.
Motorul de 1,6 litri nu se poate lăuda cu un cuplu foarte bun, cei 128 Nm fiind doar suficiensi, însă turatia de 3.000 rpm este destul de joasă, ceea ce, în general, este un avantaj în condusul pe sosele. Sincer, punând din nou în balantă pretul masinii, motorul de 1,6 litri se dovedeste agreabil, fără a avea pretentii de sportivitate. Despre economicitate nu mă pot pronunta, traseul fiind prea scurt pentru a-mi putea face o idee fundamentată, dar cred că un consum mediu real porneste de la cel putin 7,5 litri/100 km. Însă acest lucru rămâne de verificat într-un test ulterior de consum.
Legat de transmisie, timoneria suferă de o usoară inexactitate, care nu este foarte deranjantă, iar cele cinci trepte de viteză au o etajare destul de lungă. Aspecte care au darul de a castra dorinta de a schimba rapid treptele, maniera sportivă iesind din discutie. Pedala de ambreiaj mi s-a părut cam moale, fiind necesară o minimă acomodare cu punctul unde cuplează ambreiajul, iar intrarea în marsarier este însotită de un cloncănit. Din nou, mici neajunsuri puse în umbră de măria sa pretul…
Unul dintre punctele care denotă faptul că Dacia Sandero costă putin este sistemul de frânare. Desi pedala de frână este dozată corespunzător, iar ABS-ul îsi face datoria foarte bine, fadingul intervine rapid într-un regim dinamic, mai ales în coborâre. Este de preferat păstrarea unui stil moderat de condus pe viraje, altfel distantele de frânare cresc simtitor. În ce priveste stabilitatea la frânare, doar decelerarea violentă de la peste 100 km/h induce o mică destabilizare a masinii, necesitând corectii din volan. Lucru valabil pentru orice altă masină de dimensiuni mici, ca Sandero.
Suspensia masinii este una îndreptată spre confort, ceea ce înseamnă un ruliu evident în curbe, accentuat de dimensiunile caroseriei si de garda la sol. Însă stabilitatea este bună, caracterul subvirator fiind usor controlabil prin dozarea acceleratiei. Dar nu trebuie uitat că masina este destul de usoară si dă impresia că se “aruncă” fără probleme în curbe - scârtâitul pneurilor, însă, survine destul de devreme la viteze mari, peste 80 km/h. Încercarea de destabilizare voluntară a masinii, prin frânarea bruscă în curbă, nu a dat emotii, rotile urmând traiectoria impusă, iar spatele nu a dat semne că iese de sub control - totusi, la viteze mai mari, descărcarea puntii spate va duce la supravirare.
Nu am încercat celebra manevră de evitare a elanului, căreia Logan i-a făcut fată fără probleme după falsa demonstratie a celor de la ADAC, dar Sandero nu pare să fie diferit de fratele Logan la manevrele din scurt. Însă masina are o rază de bracaj cam mare, fiind necesare destule manevre pentru o întoarcere în parcare, de exemplu. Acomodarea cu dimensiunile masinii ia ceva timp, dar, per total, vizibilitatea nu suferă reprosuri, chiar dacă initial credeam că montantul spate mai gros avea să fie o problemă.
Cât despre confortul suspensiilor, nu am avut ocazia să îl testăm în Croatia - dar ne rezervăm acest privilegiu în România, unde eternul santier Bucuresti ne oferă un poligon excelent de încercare. Deocamdată, este clar că Dacia Sandero are o amortizare lină, nu seacă, ceea ce, împreună cu scaunele suficient de moi, o recomandă ca o masină foarte potrivită pentru drumurile noastre.
Personal, îi acord nota 7,5 lui Dacia Sandero 1,6 MPI, deoarece mi se pare un mijloc de transport bine adaptat în segmentul masinilor de oras. Este clar o masină destinată celor care vor ceva mai mult zvâc, dar nu au pretentii de sportivitate. Spatiul interior este foarte generos pentru o masină de oras, iar confortul general este cel putin în media clasei mici. Pe lângă familisti, Sandero îi vizează si pe cei mai tineri, care au nevoie de o masină modernă si suficientă la toate capitolele.
Dacia Sandero pierde puncte în privinta rigurozitătii comportamentului rutier, dar asta prin prisma unui stil de condus dinamic. Aspectul interiorului este mai mult decât decent, însă calitatea plasticelor va rămâne unul dintre subiectele aprig dezbătute. Motorul de generatie mai veche va fi, cel mai probabil, criticat pentru consumul mai mare decât al concurentilor cu patru supape pe cilindru, desi se achită onorabil de sarcini. Sandero mai are de luptat cu notorietatea negativă a brandului Dacia, pentru multi dintre români - mai ales din punctul de vedere al celor ahtiati după renumele calitătii germane.
Aspect exterior: 7
Interior si habitabilitate: 8
Motor si comportament: 6
Buget: 10 * (cu steluta)
NOTA FINALA: 7.75
Însă, în final, Dacia Sandero 1,6 cred că merită nota 8,5 cu prisosintă, deoarece raportul pret/masină este imbatabil la această oră, chiar dacă, luând masina la bani mărunti, există destule neajunsuri. Practic, Dacia Sandero 1,6 este masina de care ai nevoie pentru a te deplasa din punctul A în punctul B, fără dureri de cap si pentru niste costuri reduse. Mai rămâne de văzut cum îmbătrâneste, însă, deocamdată, pentru o masină nouă, Dacia Sandero este cea mai ok ofertă în momentul actual.
Sunt curios ce impresii îmi va lăsa motorizarea de 1,4 litri - aproape jumătate dintre repondentii la poll-ul din site preferă varianta de top, cu motor de 1,6 litri si echipare Prestige, deci s-ar părea că motorul de 1,4 litri nu prea va avea succes. Totusi, nu este de neglijat faptul că varianta Dacia Sandero 1,4 Preference costă doar 8.000 euro, iar preferintele clientilor pentru motorul mai mare ar putea duce la o politică de discounturi agresive pentru motorul de bază.
Plusuri: preturi si dotări, spatiu, confort, silentiozitate
Minusuri: performante, plastice, sportivitate, frâne
sursa: promotor.ro